La sfârșitul anului trecut a avut loc o modificare a Codului Fiscal prin care s-a introdus posibilitatea pentru unii angajatori (plătitorii de impozit pe profit) de a achita taxa de creșă sau grădiniță a copiilor salariaților până la 1500 lei / lună / copil din sumele datorate statului ca impozit pe profit, pe salarii, TVA sau accize.Pentru aceste avantaje bănești salariații nu vor datora impozit pe venit și nici contribuția de asigurări sociale – CAS (fondul de pensii) sau de asigurări sociale de sănătate (CASS) iar angajatorii nu datorează contribuție asiguratorie de muncă (CAM).
De asemenea, angajatorii plătitori de impozit pe profit își pot face propriile creșe sau grădinițe pe care să le finanțeze din impozitul datorat statului.
Prevederea va fi însă aplicabilă doar din 6 mai 2021, iar aplicabilitatea ei ridică o serie de probleme.
Facilitatea sus-menționată a fost introdusă prin Legea 239/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 1041 din 6 noiembrie 2020 și ulterior ajustată prin Legea 296/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 1269 din 21 decembrie 2020.
O primă problemă care se pune este legată de momentul la care devin aplicabile aceste prevederi:
Întrucât în legea care le-a introdus (Legea nr. 239/2020) nu se prevede în mod expres termenul la care aceste modificări ale codului fiscal își produc efectele și nici nu se încadrează în excepțiile de la art. 4 alin. (2) Cod Fiscal, sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) din Codul Fiscal potrivit cărora intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României. De obicei modificările de final de an la Codul Fiscal aveau o prevedere expresă privind intrarea în vigoare de la 1 ianuarie, ceea ce nu e cazul acestei legi.
Faptul ca ANAF prin instructiunile de completare a Declaratiei tip 101 privind impozitul pe profit, recent modificate prin Ordinul ANAF 4072/2020, da de inteles ca aceasta facilitate este deja aplicabila, chiar in cazul veniturilor aferente anului 2020, nu poate „repara” lipsa acelei prevederi de exceptare in actul normativ cu rang de lege, pe care un ordin ANAF si nici macar o hotarare a Guvernului nu are cum sa il modifice sau completeze sau sa ii anticipeze sau amane momentul intrarii in vigoare. Dealtfel organismul care tine evidenta oficiala a Legislatiei – Consiliul Legislativ – s-a exprimat deja privind faptul ca aceste prevederi, in lipsa in textul Legii 239/2020 a unei dispozitii de exceptare, nu poate intra in vigoare mai devereme de 6 luni de la publlicarea in Monitorul Oficial a acelei legi.
O altă problemă care s-a ridicat a fost legată de faptul că la creșă și grădiniță se achită nu numai taxa pentru serviciile educaționale ci și sume aferente hranei copiilor.
Apreciem că facilitatea nou introdusă vizează numai taxele educaționale propriu-zise, nu și sumele pentru masă. Pentru a conchide astfel, avem în vedere faptul că statul a stabilit că educația preșcolară este obligatorie, însă până în prezent nu a putut asigura pentru toată lumea locuri gratuite în grădinițe.
Subliniem că încă nu este clarificat mecanismul concret de acordare a acestor facilități (pe baza contractului cu unitatea de educație timpurie sau pe baza dovezii achitării acelei taxe sau declarație pe proprie răspundere). Desigur, pentru un copil doar unul dintre părinți poate beneficia de această facilitate.
În opinia noastră, textul de lege în cauză ridică și probleme de constituționalitate prin prisma instituirii unui regim discriminatoriu prin faptul că de această facilitate pot beneficia doar salariații firmelor plătitoare de impozit pe profit fiind neglijați salariații firmelor plătitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor sau ai altor categorii de angajatori (instituții publice, organizații non-profit etc.). De asemenea, sunt excluși de la acest beneficiu PFA-urile, liber profesioniștii, cei remunerați pe bază de drepturi de autor etc. În mod evident, se creează un avantaj la recrutare pentru angajatorii care sunt plătitori de impozit pe profit față de cei care sunt plătitori de impozit pe venit producând distorsiuni pe piața muncii.
Menționăm și faptul că aceste prevederi NU au caracter obligatoriu. Prin urmare, angajatorul POATE să dea angajatorului o sumă de până la 1500 lei / lună / copil, dar poate să dea mai puțin sau deloc. Considerăm că dacă angajatorul decide însă să acorde facilitatea va trebui să o dea tuturor salariaților eligibili din punct de vedere a legii, indiferent de competență sau performanța profesională.
Această facilitate va permite în principiu mult mai multor angajați să își înscrie copiii la creșe și grădinițe private însă există desigur, un grad de nesiguranță pentru că el poate pierde acest beneficiu dacă acel salariat încetează să mai fie angajatul unei firme plătitoare de impozit pe profit sau angajatorul își modifică statutul fiscal sau i se înrăutățește situația economică.
Această facilitate însă crește concurența pe fondurile care ar fi putut fi date ca și sponsorizare către ONG-uri de către contribuabilul plătitor de impozit pe profit.
Prin acest mecanism al creditului fiscal, practic, se descentralizează obligația statului de a asigura educație preșcolară gratuită.
Apreciem că aceste inconveniente ar fi putut fi evitate dacă statul, în exercitarea obligației de a asigura învățământul preșcolar gratuit, ar fi declarat eligibili toții copiii și ar fi distribuit aceste sume prin instituțiile sale specializate (de ex. ANPIS), așa cum se întâmplă cu indemnizațiile de maternitate sau cele de COVID în loc să pună asta în sarcina unor angajatori.