La sesizarea Mureșan Mititean Cleja SCA, CCR declară neconstituțională neacordarea concediului şi indemnizației de risc maternal viitoarelor mame care activau profesional ca PFA, profesii liberale și alte cazuri în care asigurarea lor era pe bază de contract cu Casa de Sănătate.
În anul 2021, Societatea civilă de avocați Mureșan Mititean Cleja (MMC) a ridicat o excepție de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 31 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, într-un proces între clienta societății, av. Anca Merian, care și activa ca avocat în cadrul MMC, și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Cluj. Textul legal vizat prevedea că „dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004.”
Până la începutul anului 2021, această indemnizație fusese achitată de CJAS Cluj femeilor gravide în situație de risc maternal, indiferent de forma în care acestea își desfășurau activitatea profesională. Așadar, atât în cazurile în care calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate era prin efectul legii (în temeiul contractului de muncă, raportului de serviciu sau alt statut special sau calității de beneficiar de indemnizație de șomaj) cât și în cele în care calitatea de asigurat deriva din încheierea unui contract de asigurare cu Casa de Sănătate (cum era de exemplu cazul femeilor care activau ca PFA sau titular de Întreprindere Individuală sau în forme specifice de exercitare autonomă a profesiilor liberale, cum era cea de titular de cabinet / birou individual sau asociat într-o societate civilă profesională).
Însă, începând cu luna ianuarie 2021, și CJAS Cluj și alte case de asigurări de sănătate au început să refuze plata indemnizației de risc maternal către femeile asigurate care nu aveau calitatea de salariat, funcționar public sau asimilat, și chiar să solicite recuperarea unor asemenea indemnizații acordate anterior. Iar instanțele care au judecat litigiile izvorâte din aceste refuzuri au avut o practică neunitară cu privire la interpretarea dispozițiilor referitoare la concediul și indemnizația de risc maternal, unele considerând că textul legal trebuia în continuare interpretat extensiv, pentru a nu genera o discriminare care ar contraveni Constituției, pe când alte instanțe au dat dreptate noii orientări a caselor de asigurări de sănătate impusă de CNAS.
În acest context, MMC a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, fiind sesizată Curtea Constituțională. Ulterior au fost ridicate excepții similare și în alte cauze de pe rolul altor instanțe, iar dosarele formate astfel la Curtea Constituțională au fost conexate la dosarul inițiat de MMC, înregistrat cu nr. 3485D/2021, astfel că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în 29 septembrie, este rezultatul unui demers judiciar la care au contribuit, prin propriile argumente și eforturi, și colegele avocat care au ridicat excepții similare în celelalte cauze conexate la dosarul inițiat de MMC.
Decizia Curții Constituționale nu este încă redactată și publicată în Monitorul Oficial, dar esența ei apare pe site-ul Curții Constituționale sub formă de comunicat de presă, ce poate fi citit la adresa https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-29-septembrie-2026/ .
Comunicatul precizează faptul că CCR, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.31 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și ale art.1 alin.(1) lit.a) și ale art.2 lit.a), b), c) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, care exclude persoanele încadrate în ipoteza art.1 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005 de la dreptul la concediu și indemnizația de risc maternal este neconstituțională.
Curtea Constituțională a motivat că excluderea persoanelor care sunt asigurate în baza unui contract de asigurare cu casele de sănătate de la dreptul la concediu și indemnizația de risc maternal încalcă obligațiile constituționale ce revin statului, ce decurg din Constituție din dispozițiile art.16 privind egalitatea în drepturi, ale art.34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și ale art.47 privind nivelul de trai.
Astfel, CCR a reținut că legiuitorul, prin faptul că a recunoscut doar salariatelor și asimilatelor acestora dreptul la concediu și indemnizația de risc maternal, a instituit un tratament juridic discriminatoriu, fiind încălcate dispozițiile constituționale care interzic discriminarea. CCR a constatat că acel tip de concediu și indemnizație constituie o măsură de protecție socială concepută pentru a preveni riscurile pe care desfășurarea activității profesionale le-ar putea cauza femeii aflate într-o stare de vulnerabilitate ca urmare a gravidității precum și pentru protejarea sănătății și a vieții fătului deci nu în funcție de forma juridică sub care desfășura activitate profesională persoana asigurată iar excluderea unor persoane pe criteriul formei de desfășurare a activității de la beneficiul unui prestații care să înlocuiască veniturile obținute din activitatea profesională încalcă dispozițiile referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății și un nivel de trai decent.
Decizia CCR prezintă interes pentru persoanele care au solicitat în instanță acordarea indemnizației de risc maternal în perioada anterioară modificării legislative intervenite prin Legea nr. 342/2023 prin care legiuitorul a înlăturat această discriminare însă doar pentru viitor.